Sunt anii...

Sunt anii iubite, ce au trecut pe langa noi,
Sunt anii iubite, ce nu-o pot da inapoi.
Caci amintirile ce au fost, ne rascolesc acum
Iubire si vise ce am avut, candva s-au facut scrum.


Incerc acum sa-mi amintesc, ce-ai fost atunci, candva,
Si gandurile imi ratacesc in amintirea ta.
Eram doar doi copii pe atunci, cu juramintele promise.


Imi amintesc cand eu plangeam amarnic dupa tine,
In frig la geam te asteptam, zicand: de ce nu vine?
Dar tu veneai, pasii in noapte, pe scari ii auzeam.
Ieseam in prag, te imbratiseam si te priveam...


O, tu, copil frumos, de ce ai lasat in urma
Atunci cand noi ne desparteam, o lacrima in umbra?


Puteai atunci sa faci ceva, sa vrei, sa strigi, sa chemi
Pe cea care ti-a fost alaturi, sa fie a ta, sa ti-o blestemi.
Cu un blestem de dor, iubire, sa nu-ti mai scape iar,
Ca toata dragostea ce-ti poarta, sa fie a ta, nu in zadar.


Dar n-ai fact-o, n-ai gandit caci chiar nu vei uita.
Si au trecut anii, rascolind amintirea ta.
Acu-i tarziu, totu-i schimbat, al anilor destin.
Nu ne-a unit, ne-a despartit, iar fiecare-i fericit.


Dar fie oare cat de mare, mai mare-i amintirea,
A clipelor traite atunci ce inseamna iubirea.